Secolul XX e un secol cu o zguduitoare istorie.” Noi nu numai am trecut printr-o criza complicata a vietii social-politice ci ne-am pomenit in fata unor probleme teoretice absolut noi. Am experimentat cu dezmembrarea unor forme a gindirii politice. Problemele trecute cu vederea de ginditorii sec.18-19 au iesit pe neasteptate pe prim plan. Cea mai importanta caracteristica a evolutiei gindirii politice contemporane devine aparitia noii puteri : puterea constiintei mitice. Aceasta a ridicat pe valul schimbarilor noul detinator al puterii : multimea.”
Traim o epoca a maselor individul dizolvindu-se in mlastina multimi conformiste.”Tendinta spre conformism in societatea contemporana e mai adinca decit altadata ; standartizarea gindurilor si actiunilor au o anvergura nationala si chiar continentala”. Aceasta a impulsionat aparitia noii stiinte: psihologia multimii care a elucidat esenta irationala a maselor si pericolele legata de aceasta realitate.
”Importanta elementelor irationale in politica se poate pentru totdeauna lega de numele lui G.Lebon, primul teoretician al psihologiei multimii. Subliniind, cu unele exagerari, realiile comportamentului uman in conditiile unei multimi, autorul ne-a stabilit in fata unor fenomene periculoase , care erau cunoscute dar nu erau luate in seama si astfel a zguduit conceptia traditionala a individualitatii umane pe care se baza doctrina clasica a democratiei si legenda revolutionara democratica.
Pe de alta parte politica clasica ignora cunostintele elementare privind psihologia multimii. Dizolvindu-se in masa individul isi pierde interesele personale pentru a se supune celor comune, sau mai bine zis prezentate drept comune de catre lideri. Orice politica ce se bazeaza pe interesele si ratiunea omului, indeosebi in societatea de masa priveste totul in rozul teoriilor economice si sociale abstracte.Ea nu vede omul in toata complexitatea sa, trecind cu vederea emotiile, memoria, dorintele si miturile sale. Propriile iluzii ea le considera reale. Creata si condusa de modele stiintifice, o astfel de politica clara si logica ar fi binevenita unui grup de filozofi, oameni de stat si savanti, insa maselor acesta politica le este absolut straina.
“Politica este o actiune neintrerupta si da nastere unor structuri permanent active prin acesta fiind identica economiei, insa politica este superioara economiei introducind in joc sentimente, pasiuni, convingeri nesupunindu-se regulilor contabilitatii”
Multimea detroneaza bazele democratiei , zidite de burghezia liberala si renascuta de sociali-democrati. Cei din urma au tins spre o guvernare prin intermediul unei elite alese prin intermediul votului universal. Politica lor, determinata de realiile economice si care refuza sa observe realiile psihologice, este sortita unei permanente instabilitati. Au o conceptie eronata privind natiunea, societatea, epoca. Dar anume o astfel de epoca revolutionara si atrage dupa sine multimile. Si ele necesita o noua politica. In fine economia, stiinta urmeaza legile istorice, iar politica trebuie sa urmeze legile naturii umane.Orinduirea contemporana s-a bazat pe mitul egalitatii umane, iluzia egalitatii insa este detronata de dura realitate.”E o permanenta inegalitate intre oameni, ei impartindu-se in doua categorii: lideri si condusi. Ultimii sunt o majoritate ce necesita existenta unei autoritati care ar lua deciziile si careea s-ar putea pe deplin supune.”Stihiinic multimea tinde nu spre o democratie ci spre o dictatura, aceasta tendinta fiind un perpetuu factor de destabilizare sociala si izvor al pericolului pentru societatea democratica contemporana.
Stabilitatea societatilor occidentale a instaurat ideea precum ca masele nu ar fi un element social si nu ar prezenta un pericol deosebit. Aceasta conceptie ar arata urmatoarele : multimile sunt grupari de oameni ce se aduna in afara institutiilor si in contrariul lor, pe o baza temporara; asadar multimile sunt asociale si asocial formate. Ele sunt rezultatul descompunerii continue a grupurilor si claselor. Membrii multimii, plebsul, ar fi oameni ce nu apartin unor structuri sociale anumite, ce exista in afara structurilor sociale, fiind restrinsi in ghetto si downtown fara o ocupatie si scopuri stabile, traind in afara legii si obiceiurilor. Oricum s-ar crede ca asa este. Respectiv pentru un sociolog multimea nu ar fi un fenomen autentic, nici semnificativ sau nou, este doar un epifenomen. Societatea este ordinea, iar multimea dezordine, si in fine mai mult un fenomen colectiv decit social. Insa aparitia unor conceptii atit de consensuale au fost generate de un subtil specific. Societatea ce are o puternica baza practica si juridica, e toleranta fata de fenomenele nonconformiste. Natura lor asociala, anormala, nu afecteaza stabilitatea lucrurilor. Insa cind o societate se zguduie sub atacuri externe, atunci pericolul securitatii interne si externe amplifica riscul ce-l prezinta aceste fenomene de masa pentru societate. Si ele incep a fi socotite drept periculoase si anormale si multimile de muncitori incep a fi analizate in termeni psihiatrici si criminologici.
Psihologia multimii a raspuns la aceasta stare de lucruri prin descoperirea celor trei elemente constitutive ale noii stiinte:

1.masele sunt un fenomen social;

2. fenomenul de sugestie explica dizolvarea individului in multime;
3. hipnotizarea este modelul comportamental al liderului in masa.
S-a si formulat un sistem de conceptii privind fenomenul multimii, sistem constituirea caruia este legata de numele marelui teoretician al domeniului: Gustav Lebon. Conceptiile ar fi urmatoarele:
1. Multimea in sens psihologic este o comunitate umana, ce este caracterizata de o comuniune psihica si nu este o adunare de indivizi intr-un loc oarecare.
2. Individul actioneaza ca si multimea, insa primul constient, iar cea din urma inconstient sub impulsul unor pasiuni irationale. Findca constiinta poatra un caracter individual, iar inconstientul este colectiv
3. Multimile sunt conservatoare, in pofida modului de actiune revolutionar. Ele sfirsesc prin a renaste tot ce au deturnat anticipat, caci pentru ele ca si pentru toti aflati in hipnoza, trecutul e mult mai important decit prezentul.
4. Multimea, care n-ar fi cultura, doctrina sau pozitia sociala a membrilor sai are nevoie de sustinerea unui lider. El nu le convinge prin argumente rationale sau violenta. El ii seduce drept un hipnotizator prin autoritatea sa.
5. Propaganda (sau comunicarea) are obaza irationala, convingeri colective si drept prim instrument – sugestia. O buna parte a actiunilor noastre sunt efecte ale convingerilor. Intelectul critic, lipsa convingerii si pasiunile sunt bariere ale actiunii. Sugestia le poate trece, deaceea propaganda adresata multimii trebuie sa foloseasca un limbaj alegoric- energic si imaginativ, cu formulari simple si autoritare.
In fine orice partid, mass-media, profesionisti in domeniul publucitatii si propagandei folosesc principiile lui Lebon, trucurile si regulile sale. Insa nimeni nu va recunoaste aceasta, caci in acest caz intregul instrumentariu propagandistic al partidelor, defileurile conducatorilor la televiziune, sondarea opiniei publice ar deveni ceea ce sunt: elemente ale strategiei de masa, bazindu-se pe ideea irationalitatii multimii. Multimilor li s-ar spune cu placere ca sunt irationale, dar e interzis : lor li se insufla contrariul.
6. Politica, scopul careea este conducerea maselor (a unui partid, clasa, natie) prin necesitate e o politica nelipsita de fantezie.Ea trebuie sa se bazeze pe o idee suprema (revolutie, patrie) fie aceasta si o idee - fix care se insufla in constiinta fiecarui om al multimii pina ce ea s-ar transforma ulterior intr-o convingere de nestramutat si s-ar revarsa in actiuni colective.
Aceasta stare de lucruri deschide calea unor personalitati, ce cunscind regulile jocului cu multimea ar putea distruge in calea sa totul la ce au aspirat generatii intregi. Astfel de personalitati nu au intirziat sa apara : Robespierre, Napoleon, Hitler, Stalin e doar un inceput de lista. Probabil inca vom asista la noi spectacole pretul tichetei fiind viata, prea mari valori s-au pus in joc de acest nou tiran care este multimea.

In prezent, cunoasterea psihologiei multimii pentru conducatorul politic inseamna nu atit o posibilitate de a conduce cu masa, astazi pentru unii guvernanti mediocri acesta a devenit prea complicat, ci cel putin sa nu fie condusi de ea.
Structurind descoperirile sale Lebon genereaza o clasificare conventionala a multimilor:
1. Multimea neuniforma.
a) Anonima (gloata in strada)

b) Nonanonima ( adunarile parlamentare, juratii etc.)
2. Multimea uniforma .

a) Sectele (politice sau religioase)
b) Castele (muncitorimea, militarii, fetile bisericesti etc.)
c) Clasele (burghezia,proletariatul)


Un alt cercetator in domeniu E.Canetti a evoluat calitatile unei multimi:
1.Multimea tinde sa creasca fara a avea hotare de limita. Daca limitele sunt artificiale – prin crearea institutiilor ce ar mentine izolarea multimii, apare pericolul eruptiei sale.
2. In interiorul multimii domina egalitatea ce este un factor absolut al existentei si viabilitatii multimii.
3. Multimea tinde spre densitate.
4. Multimea are nevoie de o directie. Existenta unui scop comun nimiceste interesele individuale ca fiind periculoase pentru multime.

Comportamentul colectiv uimeste prin irationalitatea sa criminala, psihologul englez Bartlett exprimindu-se in aceasta directie astfel : “Marele mister al oricarui comportament este comportamentul social. Am fost nevoit sa-l studiez toata viata mea, dar n-as pretinde ca l-am inteles si ca-l cunosc. Mi-am facut impresia ca am patruns in esenta firii individului, fara a incerca insa sa prezic comportamentul lui in grup.”
Actiunile intreprinse de multimile revoltate au generat o teorie a “multimii criminale” dezvoltata de Lombrozo si Sigeli. Lombrozo considera ca multimile sunt compuse din indivizi cu caracter delicvent si sunt condusi la fel de astfel de indivizi. Psihologia multimii poate fi privita drept o parte a antropologiei criminale, caci criminalitatea e un elemant indisolubil al oricarei multimi. Se observa o tendinta generala de creare a unei doctrine juridice pentru pedepsirea crimelor multimilor. Sigeli pe de alta parte considera “multime criminala” toate miscarile sociale, politice de la anarhisti la socialisti si desigur muncitorii in greva, partasii mitingurilor de strada. Asadar multimile si-au deschis calea in politica prin aspectul criminal al actiunilor sale.
O cauza a actiunilor distrugatoare ale multimilor este desigur opinia de masa extrem de instabila. Savantul englez Mc Dougall a subliniat un sir de cauze evidente ale acestei instabilitati:
1. Dezmembrarea si slabirea crezurilor antecedente, care si-au pierdut puterea si nu mai pot directiona opinia schimbatoare a multimii. Locul fostei credinte este ocupat de un sir de opinii particulare fara trecut si viitor.
2. Puterea crescinda a multimii ce intilneste tot mai putine contrabalantari, drept rezultat fiind existenta unui flux deosebit de idei ce se manifesta tot mai liber, intilnind tot mai putine obstacole. Avind in vedere puterea de astazi a multimii, orice opinie ce ar poseda suficient farmec ar capata o putere tiranica, incit era gindirii libere ar disparea pe mult timp.
3. Presa ce raspindeste opinii contradictorii. Astfel nici o opinie nu se poate stabili definitiv si este sortita disparitiei inainte de adeveni o opinie comuna.
Presa detine si astazi o anumita putere dar numai fiindca oglindeste opiniile multimii. Devenind un agent informational, presa s-a dezis de implementarea in masa a carorva doctrine. Oare unde s-ar putea gasi astazi un ziar atit de bogat incit redactorul sa-si exprime propriile sale opinii? Ascultarea opiniei multimii astazi este un moment deosebit de important pentru presa si guvernanti. Ce ecou a avut o actiune sau un proiect legislativ – iata ce trebuie ei permanent sa cunoasca.
Cindva se spunea ca politica nu trebuie sa se conduca de sentimente si pasiuni, insa ce e de spus astazi cind politica tine tot mai mult de starile de spirit a unei multimi instabile, supunindu-se sentimentelor si nu ratiunii. Cauzele relevate de Mc Dougall genereaza o lipsa de posibilitati pentru guvernatori in a conduce cu opinia publica. Oamenii de stat in loc sa directioneze opinia multimii, o urmeaza si aceasta le sorteste unei instabilitati permanente in fapte .


Случайные файлы

Файл
125459.rtf
187115.rtf
donatello.doc
66470.rtf
79825.rtf




Чтобы не видеть здесь видео-рекламу достаточно стать зарегистрированным пользователем.
Чтобы не видеть никакую рекламу на сайте, нужно стать VIP-пользователем.
Это можно сделать совершенно бесплатно. Читайте подробности тут.